- a fi convins de ceva
- to be convinced / sure / persuaded of smth.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a fi convins de ceva
Look at other dictionaries:
încredinţa — ÎNCREDINŢÁ, încredinţez, vb. I. 1. tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăşi cuiva o taină. 2. tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ refl. A se convinge de ceva. 3. tranz. şi refl. recipr … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
sigur — SÍGUR, Ă, (I) siguri, e, adj., (II) adv. I. adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva) … Dicționar Român
convinge — CONVÍNGE, convíng, vb. III. tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi şi argumente, a l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ refl. A şi da seama, a recunoaşte că ceva este într un anumit fel, a se încredinţa de ceva. [Perf. s … Dicționar Român
înclina — ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) apleca în jos sau într o parte; a (se) pleca. ♦ refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ refl. fig. (Despre soare) A coborî către asfinţit, a apune; (despre zi) a se… … Dicționar Român
incredul — INCREDÚL, Ă, increduli, e, adj. (Rar) Care nu crede uşor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios,… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
îndupleca — ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I. tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (înv. a îndupleca < lat.). Trimis de… … Dicționar Român
